Alexandra

Stiu ca iarna este un anotimp foarte frumos, cel putin din anumite puncte de vedere, dar acestea nu fac subiectul postarii mele de astazi, asa ca nu voi intra in amanunte. In schimb, din punctul de vedere al culorilor, peisajele devin ceva mai monotone, reducandu-se uneori la imense suprafete de alb si cateva zone mici intunecate. Am pastrat special cateva fotografii facute toamna trecuta(dar nu-mi imaginam ca le voi posta atat de tarziu totusi), pentru a putea trezi un fel de nostalgie dupa un anotimp care de multe ori nu este apreciat la adevarata lui valoare, dar acum la momentul postarii, nu stiu daca mai e necesar un astfel de “catalizator”, deoarece nu cred ca mai e cineva care nu-si doreste ca iarna sa-si incheie socotelile pe anul asta si sa lase loc caldurii si culorilor sa ne “invadeze”, din nou, viata.

M-am intalnit cu Alexandra cred in ultima frumoasa si ceva mai calduroasa zi de toamna, undeva pe la mijlocul lunii noiembrie. Ca si in alte randuri, nu am avut o tema impusa, am vrut doar sa profitam de gazda noastra, parcul Copou si de soarele ce cu generozitate hotarase sa ne mai ofere o sansa.

Sper sa urmariti cu placere fotografiile, sa va amintiti de culorile si parfumul toamnei, iar zambetul Alexandrei sa va inveseleasca ziua.