To blossom blue...

 „I'm breaking but I cannot bear to
  I'm staring but I cannot see you
  For no more are you to lay by my side
  I'm weeping no more then this second time

  A little something I know
  A little somewhere I go
  Where the sweet waters flow
  Where the mistletoes grow, reminds me of you

  To blossom blue..... is to blossom without you”

            Lake of Tears – To blossom blue

ASCOR la colindat partea a 2a

Cum va spuneam si in prima parte, din destinatiile de colindat ale ascorenilor fac parte si locuintele unor membri, care cu bunavointa si bucurie isi deschid usile si primesc in casa lor colindatorii. Se spune ca o fotografie face cat o mie de cuvinte… nu stiu daca am reusit sau nu sa surpind acea atmosfera desi mi-am dorit foarte mult asta. Mi as fi dorit sa va pot arata cu cata grija a fost pregatita casa pentru oaspeti, cum era aranjata masa, cat efort se depunea in bucatarie la invelit sarmalele… ce mai… ca pentru cei mai de seama musafiri. Si acestia nu au intarziat sa apara… cam cati?... cam 50. Da da… ati citit bine 50. Mi ar fi placut sa-i pot prinde pe toti intr-o fotografie, dar intr-un apartament e chiar imposibil asa ceva :). Aglomerat… imi e greu sa descriu cam cum… dar ii pasa cuiva?... absolut nimanui. Toti erau cu gura pana la urechi, bucurosi ca pot imparti acelasi moment si cu siguranta o amintire care va dainui mult timp de acum incolo in memoria tuturor.

Inca o data, ma bucur ca am fost martor la un astfel de moment, ma bucur sa intalnesc oameni care stransi in jurul unei pasiuni sau credinte comune, pot interactiona si se pot bucura impreuna.

Felicitari ASCOR-ului… si la cat mai multe momente cel putin la fel de frumoase!

ASCOR la colindat partea 1

Stiu ca sarbatorile au trecut de ceva vreme si postarile mele sunt decalate dar sper ca veti putea trece peste acest aspect. Poate unii dintre voi au auzit deja de ASCOR (Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani) si sunt familiari cu activitatile acestei asociatii, poate altii inca n-au avut ocazia, eu am sa ma adresez insa tuturor. Cel putin o traditie a membrilor acestei asociatii (mai pe scurt “ascoreni”) este aceea de a merge cu colinda in cele cateva zile de decembrie premergatoare sarbatorii Craciunului, avand ca destinatii cateva spitale, biserici sau manastiri, caminele studentesti si nu in ultimul rand… chiar pe cativa dintre ei. In anul acesta care tocmai a trecut am avut ocazia sa fiu alaturi de ei, chiar daca pentru o perioada foarte scurta si mi-am permis sa le fac cateva fotografii pe care sa vi le arat si voua.

Ma bucur sa vad ca se pastreaza unele traditii si imi place sa vad zambetul celor care le apreciaza. 

La multi ani!

Buna tuturor si bine v-am regasit in 2013.
Inainte de a reincepe postarile am vrut sa va urez si eu ceva. Sper ca noul an sa va dea sansa sa realizati ceea ce v-ati propus deja sau o veti face de acum incolo, sa fiti sanatosi, fericiti si sa aveti cu cine impartasi fericirea.
La multi ani!