Stiu ca
iarna este un anotimp foarte frumos, cel putin din anumite puncte de vedere,
dar acestea nu fac subiectul postarii mele de astazi, asa ca nu voi intra in
amanunte. In schimb, din punctul de vedere al culorilor, peisajele devin ceva
mai monotone, reducandu-se uneori la imense suprafete de alb si cateva zone
mici intunecate. Am pastrat special cateva fotografii facute toamna trecuta(dar
nu-mi imaginam ca le voi posta atat de tarziu totusi), pentru a putea trezi un
fel de nostalgie dupa un anotimp care de multe ori nu este apreciat la
adevarata lui valoare, dar acum la momentul postarii, nu stiu daca mai e
necesar un astfel de “catalizator”, deoarece nu cred ca mai e cineva care nu-si
doreste ca iarna sa-si incheie socotelile pe anul asta si sa lase loc caldurii
si culorilor sa ne “invadeze”, din nou, viata.
M-am
intalnit cu Alexandra cred in ultima frumoasa si ceva mai calduroasa zi de
toamna, undeva pe la mijlocul lunii noiembrie. Ca si in alte randuri, nu am
avut o tema impusa, am vrut doar sa profitam de gazda noastra, parcul Copou si
de soarele ce cu generozitate hotarase sa ne mai ofere o sansa.
Sper sa
urmariti cu placere fotografiile, sa va amintiti de culorile si parfumul
toamnei, iar zambetul Alexandrei sa va inveseleasca ziua.
