Catalina

 Stiu ca atunci cand esti in fata camerei foto e posibil sa nu te simti foarte in largul tau, si daca nu esti model profesionist si cu ceva experienta, mi se pare ceva foarte normal. Catalina n-a facut exceptie, insa dupa cateva cadre si mai multe asigurari din partea mea ca nici eu si nici aparatul nu muscam, a inceput sa se relaxeze, ba chiar sa si zambeasca.  :)

Prima zi de toamna

A venit si prima zi de toamna. Nu pot spune ca sunt un mare fan al acestui anotimp, cel putin al acelor zile in care frigul incepe sa-si faca simtita prezenta, iar vantul si ploaia patrund prin haine fara niciun fel de scrupule, reusind astfel sa te faca sa tanjesti dupa arsita verii. Totusi, prima zi de toamna n-a fost deloc asa, soarele ne zambea prietenos, iar din padurea Barnovei razbatea un parfum proaspat de frunze, muschi si pamant reavan. Inarmat cu aparatul foto si insotit de modelul meu neobosit, am trecut la fapte :)

 

Kidz

Am avut placerea si oportunitatea de a face fotografii la botezul micutului Bogdan. Printre invitatii mai de seama au fost bineinteles… copiii. Nu poti sa nu zambesti urmarindu-le interesele conform varstei fiecaruia. Cei mai mici preocupati cu joaca, cu savurarea bunatatilor sau urmarind fascinati evenimente nemaintalnite. Cei un pic mai marisori, fie atenti sa surprinda momentele cele mai importante si sa le imortalizeze sau, captivati de discutiile celor mai mari si amestecandu-se printre ei, sa simta in sinea lor ca fac parte dintr-o alta categorie si ca se face distinctie clara intre ei si cei mai mici. Nu in ultimul rand, actorul principal, cel mai mic dintre toti, era precupat in marea majoritate a timpului cu somnul.

Iti e mai mare dragul sa-i vezi zambind, razand cu gura pana la urechi, bucurandu-se de orice lucru cat de marunt, amintindu-ne ca asa cum ei au multe de invatat de la noi, poate si noi ar trebui sa mai invatam cate ceva de la ei.

Pe soselele patriei

Imi place sentimentul pe care il ai vara, atunci cand pleci dimineata intr-o mini vacanta cu masina, fie ea si de o zi. E un pic racoare, soseaua ti se intinde in fata, muzica se aude discret din difuzoare, soarele abia incepe sa prinda putere si caldura lui ce te invaluie e inca placuta… dorita. Imi place sa mai trag cu ochiul si la ceea ce poti intalni in stanga si in dreapta soselei, iar cateodata nu rezisti sa nu te opresti si sa faci o fotografie.

Gabriela

Cand spui inginer sef de sectie intr-o fabrica, multi probabil isi imagineaza o persoana de varsta mijlocie, de statura medie, eventual purtator de ochelari, plin de pixuri si creioane in buzunarul halatului, cu cel putin o rigla si cateva planuri in mana. In cele mai multe cazuri probabil au si dreptate. Din fericire insa, lucrurile nu stau intotdeauna asa si am placerea de a va supune atentiei voastre un alt fel de “exemplar”, ce-i drept suprins in afara orelor de serviciu.

Daca nu ma insel, sandalutele sunt chiar creatia celei ce le poarta.

Sighisoara

Sighisoara. Se spune ca ar fi ultima cetate medievala locuita din Europa. O fi sau nu asa, nu stiu sa va spun, dar daca n-ar fi cele cateva masini parcate, lumea pestrita cu aparate foto de ultima generatie la gat vorbind in limbi de neinteles si te-ai trezi singur plimbandu-te pe stradutele pietruite, cu siguranta vei avea sentimentul ca ai calatorit in timp. Detalii despre oras si atractii turistice veti gasi pe site-uri specializate, eu va fac o recomandare de alta natura pe care poate n-o veti gasi acolo: incercati langosile cu branza si cascaval… eu zic ca merita :)

Sinaia

Am plecat in concediu cu destinatia Sinaia. Yuhuuu… De data asta nu o sa mai fac o introducere ci o sa incerc sa povestesc cate putin la fiecare fotografie.

 Castelul Peles. Din pacate costurile de vizitare sunt destul de ridicate si nu ne-am permis in acel moment decat nivelul de baza. Imi pare rau acum ca n-am platit taxa pentru fotografie dar am zis ca suntem cam pe fuga deoarece ne urmarea o ploaie (de care n-am scapat pana la urma) si nu eram siguri ca mai putem sta la coada sa intram si in plus, mai bine ar fi sa fiu atent la explicatiile ghidului decat sa ma concentrez la fotografii. In orice caz… trebuie neaparat vazut!

 Cota 2000. Urcat cu telecabina. Socat putin de diferenta de temperatura in ciuda razelor de soare. O alta perspectiva. 

 Me.

 De cum l-am vazut, primele acorduri din Ecstasy of Gold mi-au si trecut prin minte. The Good, The Bad & The Ugly… all in one. ta na na na na… ta na na… 

 Urmatoarele 3 cred ca se explica oarecum singure… 

 

 

 Si in ciuda faptului ca l-am lasat la urma, nu e deloc de neglijat: Muzeul trenuletelor din gara Sinaia. Chiar daca nu sunteti pasionati de trenulete, eu va recomand sa mergeti si va fac si o recomandare: Fiti atenti la detalii! Cu siguranta nu o sa va para rau. Intentionat nu am postat nicio fotografie cu detalii pentru a nu va strica surpriza.

Andreea

Multi stiu sau au auzit macar o data numele de Bucium. Unii il stiu ca fiind numele locatiei pe care o folosesc ca spatiu de practicare a sporturilor, a prepararii si servirii mesei in week-end, iar in cazul celor mai putin educati, si de aruncare a gunoaielor. Altii il stiu ca fiind numele unui important producator de licori magice, cu proprietati exemplare nu numai prin prisma parfumului si a gustului, ci si a efectelor dezinhibatoare de la o anumita cantitate in sus. Si mai putini cred, il stiu si ca alias al numelui Repedea, ce reprezinta o rezervatie declarata monument al naturii, cu roci fosilizate de peste 5 mil de ani. Sentimentul pe care il ai stiind ca esti la aproape 400m altitudine fata de nivelul marii dar ca acum 5 mil de ani acesta era fundul ei, e greu de descris in cuvinte si mai bine, zic eu, de incercat la fata locului. Nu va mai plictisesc cu alte detalii, acest cadru al rezervatiei am vrut sa-l folosesc ca fundal in cel putin una din fotografiile Andreei si prin urmare, in prima zi in care ne-am putut sincroniza, am si purces in a infaptui ceea ce ne-am propus. 

Cristina... "aventura" urbana

Sambata dimineata... sau ma rog… inainte de pranz :). Am pornit cu intentia clara de a folosi fundaluri cu texturi si culori mai deosebite chiar din inima orasului. Trecusem cu o zi sau doua inainte pe langa Bojdeuca lui Creanga si imi ramasese gandul la zidul acela desenat de copii si eram hotarat sa-l folosesc. Desi nu se incadreaza nici pe departe in aceeasi categorie, nu mai putin adevarat e ca ma entuziasmasera cam in aceeasi masura si niste reclame colorate ale unor supermarket-uri.

Iata ce a iesit.